|
| |
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
Legenda Corvinilor (Corbului) |
|
|
|
|
Demult, demult,cand regi si imparati veneau sa vaneze in padurile nesfarsite ale Hunedoarei, prin vaile adanci cu ape involburate ce curg repezi printre stancile albe, demult, traia aici o fata cum nu era alta mai frumoasa pe fata pamantului. Elisabeta era numele ei si era din neam bun, de Margina. |
|
|
|
Intr-o dimineata insorita de vara, pe cand albea hainele in apa mai limpede ca lacrima a Cernei, ramase uimita cand vazu strecurandu-se printre stanci un alai regesc. In fruntea alaiului, falnic, calare pe un cal alb stralucitor, impodobit numai cu aur si diamante, era cel mai mare rege al acelor vremuri: Sigismund de Luxemburg, cel care nu peste multă vreme avea sa fie imparatul Germanilor. |
|
|
Sigismund de Luxemburg |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
Usor, strunindu-si calul cu maiestrie, Sigismund se apropie de Elisabeta. Carduri de rate albe pluteau in jos pe apa Cernei. Regele o ridica usor pe frumoasa Elisabeta, langa el în sa si disparu cu ea in umbra arinilor ce-si unduiau frunzele în bataia vantului. Locul acela unde Sigismund de Luxemburg o intalni pe frumoasa Elisabeta din neamul bun de Margina numai este azi. Un lac mai albastru ca marea ascunde acum în adancul lui ametitor, locul si povestea lor adevarata: Lacul Cincis. |
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
La despartire regele i-a daruit un inel din aur cu o piatra mare nestemata si i-a spus: “Cand vei avea nevoie de ajutorul meu sa vi la mine , in cetatea mea. Inelul acesta te va ajuta sa treci de strajile mele” Asa a aparut pe lume cel ce avea sa intre in istorie sub numele de Johannes de Hunyad sau Ioan de Hunedoara cum il numim noi azi. |
|
|
Anii treceau repede si Ioan era tot mai frumos si mai neastamparat. Intr-o zi, mama lui, frumoasa Elisabeta, s-a gandit ca a venit vremea sa-i asigure un viitor pe masura descendentei lui. Astfel, si-au facut bagajele, s-au urcat în trasura si au plecat la drum lung, departe , la Cetatea cea Mare. Desigur, Elisabeta n-a uitat sa ia si inelul. |
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
Ca vantul si ca gandul alergau caii lor peste vai si ape, prin paduri si munti.
Din cand în cand se opreau pentru ca sa odihneasca frumosii lor cai.
Asa se face ca intr-o zi cand soarele ardea mai tare, au poposit la marginea unei paduri cu umbra deasa. Nu stiu cum s-a intamplat, chiar in timp ce mama pregatea mancarea, micutul Ioan a vazut inelul. L-a luat incet si-i privea cu atentie stralucirea, cand, un corb mai obraznic, crezand ca e de mancare , i l-a smuls din mana. Atunci Ioan, cum era iute si viteaz inca de mic, nu s-a pierdut cu firea: puse repede mana pe arc si inainte chiar ca mama lui sa observe ce s-a intamplat, ochi corbul si-l dobora cu sageata din zbor. Apoi, strigand mama, mama! Alerga spre locul in care cazu corbul. Mama, nestiind ce s-a intamplat, incepu sa alerge si ea speriata pe urmele copilului. Abia cand au gasit corbul cazut cu inelul în cioc, micutul Ioan povesti mamei ce s-a intamplat. |
|
|
Ioan de Hunedoara |
|
|
|
|
|
Si s-au asternut apoi din nou la drum, si-au mers, si-au tot mers, pana cand au ajuns la Cetatea cea Mare. Strajile s-au dat la o parte cand au vazut inelul stralucitor in mana frumoasei Elisabeta. Si a fost mare sarbatoare la palat! Iar regele i-a înnobilat pe loc. De atunci, blazonul familiei Corvinilor a devenit corbul cu inelul in cioc. |
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
Au trecut anii, micutul Ioan a crescut si a ajuns cel mai vestit cavaler al Europei epocii lui. I se spunea “Cavalerul Alb” a trait multi ani si a construit cel mai frumos castel din vremea lui:
Castelul Corvinilor de la Hunedoara. |
|
 |
|
|
|
Sfarsit |
|
|
|
|
|
|
|
| LEGENDE: Castelului Corvinilor | Corbului | Fantanii | Cavalerul Alb |
|
