|
| |
| |
| |
|
|
|
|
|
 |
|
Legenda fantanii |
|
|
|
|
|
|
|
Demult, intr-un castel ca din poveste, traia un cavaler viteaz cum nu mai era altul in vremea lui. Doar numele auzindu-l, Ioan de Hunedoara era numele lui, turcii se inspaimantau. Odata, intr-o lupta crancena, a luat prizioneri din randul capeteniilor turcilor si a pus pe fuga armata numeroasa. A dus prizionerii in castelul sau si i-a pus sa sape o fantana in piatra promitandu-le ca vor primii libertatea atunci cand vor ajunge la apa. Si Ioan a plecat la lupta cu turcii care veneau si tot veneau puhoaie peste tara marelui cavaler dorind sa o pustiasca. |
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Prizonierii turci au inceput imediat sa sape. Cu dalta si ciocanul sapau si tot sapau de dimineata pana seara. Si nimeni din castel nu-i ajuta. Doar de mancare le dadeau si apa. Dimineata cand rasarea soarele coborau in fantana si incepeau sa sape |
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
 |
|
Acolo in adancul fantanii era rece, era intuneric, din ce in ce mai intuneric, iar oasele ii dureau tot mai tare din cauza umezelii si stancii inghetate. Au ajuns sa nu mai vada soarele. Coborau in adanc inainte de rasarit si urcau inapoi seara dupa apus. Ieseau din adancul de piatra ca sa intre in camaruta lor de piatra unde dormeau in frig si umezeala. Sapau si dormeau. Asta era viata lor. Si ploua si ningea peste ei acolo in adancul inghetat. |
|
| |
|
Anii treceau, tot mai multi treceau, iar piatra aceea dura era parca din ce in ce mai seaca. Au trecut 15 ani. Au sapat deja in stanca 28 de metri. Intr-o dimineata dupa o noapte geroasa cu stele stralucitoare, au coborat in adancul fantanii si au inceput sa sape. Deodata dupa ce dalta a smuls aschi de piatra, un firicel subtire de apa a tasnit din stanci. Turcii, desculti, cu hainele zdrentuite, cu turbanele murdare si pline de sudoare, au navalit afara din fantana urland : apa, apa ! Strajerilor si castelanilor nu le venea sa creada. Au privit in haul intunecat si cu greu au vazut o stralucire. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cineva a coborat pe scara de funie si s-a auzit strigand de departe : apa ! Turcii erau fericiti. Se si vedeau acasa langa familiile lor, povestind. Au cerut permisiunea sa plece acasa conform promisiunii. Castelanii taceau. Ioan de Hunedoara era departe, pe campuri de lupta. Plangand, un turc a pus mana pe o dalta si un ciocan si a sapat pe zidul capelei, langa fantana, inscriptia ce o vedem inca si azi : APA AVETI DAR SUFLET NU ! |
|
|
|
|
|
|
|
| Sfarsit |
| |
|
|
|
|
|
| LEGENDE: Castelului Corvinilor | Corbului | Fantanii | Cavalerul Alb |
|
